Dreptul la (ne)știință
După 30 de ani de la lovitura de stat (după cum susține chiar Statul), partidele și candidații politici spală de zor creierul poporului cu minciuni și promisiuni deșarte, ambalate "politic" sub formă de "proiecte".
Toată pleiada de candidați la diverse funcții publice vântură "proiecte": sănătate, drumuri, construcții, învățământ. Asta pentru că după 30 de ani de "guvernare democratică", suntem încă la stadiul în care ne referim și raportăm strict la nevoile de bază.
De ce oare nu a apărut (încă) politicianul care să promoveze dotarea bibliotecilor, claselor de muzică/ pictură/ artă plastică, care să propună înființarea unei biblioteci electronice sau asigurarea accesului online gratuit elevilor interesați la cele deja existente?
Nu am văzut politician sau partid politic care să-și propună (și găsească) soluții pentru încadrarea în societate a tinerilor care, după 10 – 12 clase abandonează școala și încep (sau continuă) consumul de substanțe interzise. Nu am auzit (încă) niciun politician care să propună programe sau cursuri de educație sanitară și prim-ajutor. Toți vor să construiască spitale.
Aplicarea principiului "să ne facem că facem" nu rezolvă problema. Partidele și politicienii nu au interes să rezolve cauzele care au condus sau generat problemele de mai sus, iar spitale, centre sociale sau cabinete stomatologice sociale au ajuns să fie construite și dotate din donațiile celor care într-adevăr muncesc, prin fundații sau asociații non-profit.
Trebuie să înțelegem că nimeni nu se naște învățat si foarte puțini sunt cei (mari si mici) care se nasc cu inițiativă și dorința de a învăța. De aceea, rolul statului nu se rezumă doar să aducă 20-30 de copii într-o clasă, în fața unui profesor mai mult sau mai puțin dedicat sau interesat de ceea ce se întâmplă la oră. Este deosebit de important cu ce informație rămâne copilul după oră și mai ales cum ajunge să folosească aceste informații în viață. Pregătirea tinerilor pentru viață nu se face bifând o activitate pe un tabel, ci necesită interes, dedicare și abnegație, precum și mult talent.
Despre eșecul statului în educarea tinerei generații și dovada acestui eșec se pot scrie sute de pagini. "Partidul te vrea prost" este sloganul sub care se dezvoltă România, altfel actuala clasă politică nu ar supraviețui. Politicianul tolerează în apropierea sa doar personaje inferioare și care nu-i amenință poziția pe care le poate domina sau constrânge. După decembrie 1989, nonvaloarea a devenit virtute și s-au promovat pe criterii politice, numai personaje obscure sau mediocre.
La fiecare nou ciclu electoral calitatea candidaților este inferioară celor anteriori. Deci ce facem? Votăm în continuare partide și politicieni? Decizia de a candida independent a venit tocmai din dorința de schimba în bine viitorul nostru și al copiilor noștri, de a vedea rezultate concrete, nu doar promisiuni, planuri și programe, fără șanse reale de implementare practică.
Ca independent nu ai o listă întreagă de "consilieri" sau șefi de partid care-ți apasă" coloana vertebrală, ci ai în schimb, lângă tine, toți susținătorii și alegătorii care s-au săturat de această stare de fapt!
Pentru a schimba ceva, trebuie să votăm Omul și nu partidul sau candidatul desemnat de acesta!